Tuesday, October 28, 2014

Events: Noaptea alba a creatorilor si designerilor de produs #blanchenuit

Hello,
Week-end-ul acesta, mai exact sambata am fost la un eveniment foarte fain, asa fain cum numai la Cluj poti gasi. Sunt tare mandra de acest oras, reuseste sa tina foarte bine pasul cu marile orase europene. Revenind la eveniment, v-am vorbit deja despre el intr-o postare anterioara. Acum o sa o fac nu doar prin prisma a ceea ce ni se prezenta in comunicatul de presa ci in urma experientei traite acolo.

Noapte Alba a Creatorilor si Designerilor de Produs, editia de Cluj a adus in atentia publicului produse 100% romanesti, oameni talentati care merita sa fie mai des pe sticla si sa devina cunoscuti. Am apreciat intotdeauna creativitatea, iar din punctul meu de vedere in Romania avem o multime de oameni talentati ce ar trebui sa fie promovati mai mult. Astfel de evenimente ar trebui organizate mai des doar in felul acesta tinerii artisti vor prinde curaj sa nu renunte la pasiunea lor si sa ne incante cu micile lor capodopere.



Fiind primul eveniment la care am participat ca blogger oficial pot spune cu mana pe inima, vorba aia "cross my heart and hope to die" ca am fost absolut fascinata. Totul a fost absolut perfect, de la organizare, la expozanti, muzica si pana la vizitatori. Atmosfera a fost intretinuta de DJ-ul Never Over si formatia de jazz Cats in the rain. Am avut parte chiar si de o firma de catering, Yep It's Funlicious! care ne-a incantat cu preparatele sale. Cat despre locatie, nu putea fi ales un loc mai potrivit decat Centrul de Cultura Urbana Casino din Parcul Central Cluj. Luminile, parcul, frunzele ruginite si covorul rosu ce ne intampina de la intrare te invitau parca intr-un alt colt de lume, unde frumosul domina, unde exista oameni ce iubesc si stiu sa ofere iubire prin ceea ce creaza.

Am pasit in interior oarecum crispata dat fiind faptul ca nu cunosteam pe nimeni personal. Ii stiam pe multi din mediul online, dar era ciudat pentru mine sa merg si sa zic: "Sti ne cunoastem de pe Facebook" :)). Norocul meu e ca am avut inspiratia sa vorbesc inainte cu Ana Maria si astfel am reusit sa ma adaptez relativ rapid la aceasta lume. M-a prins foarte repede evenimentul, exponatele si oameni din jur. Nu stiam unde sa ma uit prima data, imi doream sa le vad pe toate in acelasi timp, sa surprind cat mai mult si cat mai bine. Dupa care m-am linistit, mi-am taiat putin din entuziasm si m-am lasat purtata de val printre piese.

Mi-au placut toate exponatele, dar gandul mi-a ramas la pernele de la Owlipop, nu m-am putut abtine si mi-am comandat doua pentru inceput. Mi-au placut la fel de mult creatiile Whoabi Sabi, iar combinatia dintre neopren si brocart mi s-a parut absolut geniala. Nu in ultimul rand in topul preferatelor mele au fost ceainicele de la B. Art, mai ales ca eu sunt o impatimita a ceaiului. Cred ca sunt ceainicele perfecte, imi place extrem de mult multitudinea de culori folosita, parca iti dau o stare asa de buna dispozitie, de frumos, de relaxare.

Sa marturisesc sincer mi-au placut toti expozanti, fiecare idee a fost inovatoare, in fiecare produs se reflecta dragostea pentru ceea ce fac. De fapt asta inseamna pentru mine un produs bun, un produs care e facut cu drag, in care lasi o particica din sufletul tau. Iar pentru asta trebuie sa-i felicit pe toti cei care ne-au facut aceasta seara de sambata mai frumoasa. 

A fost o seara perfecta de sambata, relaxanta cu oameni frumosi cu care am putut impartasi idei si opinii. Am cunoscut-o pe Ana Maria de la Fashion&Lifestyle by Ana Maria, aruncati o privire si pe blogul ei, cu siguranta nu veti regreta. E genul de persoana extrem de dragut, cu un aer fresh, proaspat, exact genul de om care imi place mie. Ii multumesc Gabrielei pentru invitatie, pentru ca este un om frumos, cald care iti ofera asa o stare de bine, de relaxare. Unde mai adaugi si faptul ca e extrem de frumoasa si talentata, deja pare aprope ireala.  Asa ca multumesc inca o data Gabriela Popescu Gorgan. Multumesc Revistei Atelierul pentru acest eveniment cultural, pentru atmosfera si pentru ca inca exista oameni care cred in artistii nostrii nationali si creatiile lor. 

Povestea merge mai departe, sper in cat mai multe evenimente de acest gen, in cat mai multi iubitori de frumos si arta care sa se implice in promovarea ei. Abia astept sa ma intalnesc din nou cu toti cei ce-au participat, sa invat de la voi si pur si simplu sa ne lasam purtati de lumea asta fascinata a artei si a frumosului.

Va las cu pozele, cu siguranta vor vorbi mai mult si mai bine decat am facut-o eu. Sper ca n-ati ratat evenimentul, iar daca cumva ati facut-o, cu siguranta veti regreta dupa ce veti privi pozele.

Love,
Iulia D.


Sunday, October 26, 2014

Beauty: Hair changes while I grow up - part II



Hello world,

Acum cateva luni va povesteam despre schimbarile de look prin care trec o data la ceva timp. Nu reusesc nici cum sa raman la aceiasi nuanta de par, cat despre lungime...acolo nu prea am de ales date fiind vopsirile mele repetate si faptul ca trebuie sa-l tund destul de des pentru a arata cat mai sanatos posibil. In ultima postare de acest gen v-am vorbit despre cum am trecut de la saten inchis la blond inchis si cat de incantata am fost de faptul ca in sfarsit eram blonda. Nu inteleg foarte bine de ce, cert e ca imi doream aceasta culoare de ceva timp, dar nu am avut curajul pana acum. Planuiam sa o pastrez doar pentru vara, iar odata cu venirea toamnei sa trec la un saten-roscat, ceva ce sa se potriveasca cu frunzele ruginite si cu intreaga natura in schimbare. Ei bine, socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ si iata-ma in miezul toamnei, la fel de blonda si parca ma simt din ce in ce mai bine asa.



Sunday, October 19, 2014

Events: Noaptea alba a creatorilor si designerilor de produs

In mai putin de o saptamana Clujul, orasul meu de suflet, va gazdui un eveniment extrem de important pentru iubitorii de produse 100% romanesti: "Noaptea alba a creatorilor si designerilor de produs. Evenimentul va avea loc in Parcul Central la Centrul de Cultura Urbana "Casino" si nici c-ar putea exista un loc mai potrivit decat acesta. Sunt incantata sa va anunt ca voi face parte din cei 9 bloggeri oficiali ai acestui eveniment si va invit sa parcurgem impreuna aceasta seara, atat la fata locului pentru cei care doriti si puteti sa ajungeti, dar si pe retelele de socializare unde veti putea lua pulsul evenimentului in timp real. 

Pentru mine e primul eveniment de acest gen in calitate de blogger oficial, prin urmare e o reusita in plus. Abia astept sa le cunosc pe celelalte fete implicate in proiect si mai apoi sa va invit sa va invit sa cititi si povestea vazuta prin ochii mei. Pana atunci insa am sa va las cu comunicatul de presa oficial al evenimentului, sunt sigura ca il veti gasi extrem de ademenitor si care sper sa va convinga sa va alaturati si voi, mai ales ca intrarea este libera pentru toata lumea.



"Pe 25 octombrie 2014, de la ora 19.00 pana la 03.00, proiectul Asociatiei Atelierul de Creatie, Noaptea alba a creatorilor si designerilor de produs, se muta in Cluj Napoca si mai exact in Parcul Central la Centrul de Cultura Urbana „Casino”. Dupa ce am fost prezente in Bucuresti si in Iasi, acum este randul Clujului sa devina pentru o noapte alba si extraordinara, un hub cultural pentru creatorii si designerii de produs din Romania. Mihaela Ion si Teodora Vladescu, curatoarele proiectului pregatesc, din nou o expozitie cocheta cu mai mult de 120 de produse de autor special selectate pentru aceasta Noapte alba.  

Intrarea in cadrul expozitiei este libera, adaugam concerte live si o brosura trilingva - in romana, franceza si engleza gata pentru a fi rasfoita si te asteptam la o seara in compania designerilor si creatorilor de produs.

Tuesday, October 14, 2014

Outfit: Autumn pattern


Dupa cum am promis, am revenit cu postarea despre imprimeuri, imprimeuri cu iz de toamna si povesti de viata in spate. Nu pot renunta nici macar in acest sezon in a ma invalui in tot ce inseamna culoare si amintiri. Imi plac amintirile, la fel de mult cum imi plac povestile si scrisul. Din amintiri ne construim prezentul, desi refuzam sa acceptam asta. Ceea ce am fost ne facem omul care suntem si va avea pentru totdeauna o amprenta asupra noastra. Rochia de azi are si ea o poveste, la fel cum are fiecare tinuta, fiecare piesa vestimentara si fiecare postare ce o veti regasi aici.

Alerg dintr-o camera intr-alta scormonind prin maldarul de haine ce zace in dulapuri. Nimic nu pare a fi pe placul meu azi, nimic nu-mi mai vine si totul pare fad si anost. Intr-un final, epuizata de munca depusa incercand sa-mi satisfac capriciul vestimentar si realizand ca nu am nimic bun de imbracat ma decid sa trec la dulapul mamei. Nu imi pusesem mari sperante in asta, dar era ultima mea speranta. Un umeras, doua, trei, n si nici un rezultat. Undeva ascunsa sub 2 paltoane rasare insa o raza de lumina. Vvad niste frunze, culori de toamna si atingerea...hmmm...ce mangaiere. Sub hainele de iarna ce atarnau greoi e luminita de la capatul tunelului. O iau cu teama, dar cu inima plina de fericire si ma simt de parca as fi descoperit o comoara. Textura fina, din matase naturala e in contradictie totala cu imprimeul tomnatic. Cine poarta matase toamna?! In pofida reticentelor legate de material decid sa o probez. Surpriza, imi vine ca turnata, putin cam lunga, dar adjustarea nu mi-a luat mai mult de 20 de minute. Iar rezultatul, exact rochia de care aveam nevoie, piesa perfecta pentru vremea de afara. 




Ulterior, am aflat povestea noii mele rochii preferate chiar de la prima ei stapana: mama. O cumparase cu pile, de la capitala. Si ea, la fel ca si mine acum, era extrem de incantata de combinatia dintre matase si imprimeu de toamna. Are 30 de ani si totusi parca timpul n-a trecut peste ea, calitatea ei fiind una exemplara. Poate n-are cele mai bune finisaje, dar totul paleste in fata ansamblului in sine.

Monday, October 13, 2014

What I like: Patterns



Ador imprimeurile: culoarea si diversitatea lor imi permite de fiecare data sa visez, sa privesc dincolo de panza ce se asterne in fata mea. Poti crea orice in jurul lor. de la povesti de viata, la tinute sau tablouri. Imi place sa privesc totul ca pe o poveste. Sa patrund dincolo de model si sa ma gandesc ce a vrut cel ce l-a creat sa transmita prin el. Cred cu tarie ca orice lucru are o poveste. Si orice poveste merita stiuta pentru ca din fiecare poveste in parte toti trage o invatatura. Si mie-mi place sa invat, din tot sau din nimic, nu are relevanta, important e sa-mi completez bagajul de cunostinte. 

Uneori ma pierd minute in sir in fata unui model nou de imprimeu. Privesc atent fiecare linie si detaliu. Caut sa vad simetria sau lipsa ei. Ma imaginez eu ca si creator ce as vrea sa transmit prin el si atunci ma pierd. Ma pierd in culori sau nonculori. Ma pierd in ce stiu si in ce vreau sa aflu. Devin una cu el si apoi revin cu picioarele pe pamant cu o noua poveste sau lectie sau pur si simplu o aberatie ca randurile astea.



Ma joc adesea cu imprimeurile. Mai ales vara, desi nici toamna nu e tocmai de uitat din peisaj. Caut cele mai simple, dar in aceleasi timp complexe structuri. Le amestec fara vreun sens anume pentru ceilalti, dar atat de plin de sens pentru mine. Si asa rezulta tinute, decoraruri si orice poate fi acoperit cu un imprimeu. Ma coloreaza, ma binedispun si ma fac sa ma simt vie. Mai vie decat ma simt in mod normal in lumea asta atat de colorata, dar fada de esenta.

Friday, October 3, 2014

Random: Magia din sala

Martie 2010

Sala Sporturilor "Horia Demian" din Cluj-Napocaare o capacitate de aproximativ 3500 de locuri, dar asta nu o face doar o alta simpla sala de sport. Aici lucrurile stau diferit. In locul acesta isi desfasoara activitatea cele mai mari valori ale sportului clujean si nu numai. 

Cand privesti nimic nu pare neobisnuit cu acest loc, dar o privire mai in profunzime schimba totul. O sa simti magia acestui loc. O sa-ti amintesti multimea care freamata la fiecare meci de baschet masculin care se joaca cu casa inchisa sau o sa vezi spectatorii dezamagiti de jocul mai putin bun si infrangerea suferita de voleiul masculin. Oricare ar fi situatia nu poti sa ignori magia ce ti-o ofera acest loc tie, consumatorului de sport sau tie celui care abia acum pasesti pentru prima data aici si ai facut-o doar de gura cuiva sau pentru a-ti omori timpul. Exista ceva supranatural aici, ceva ce te va atrage inapoi, mai devreme sau mai tarziu.


Summer 2013 - pe platoul Salii Sporturilor "Horia Demian"

Cladirea ca atare nu e un edificiu maiestuos. Are o infatisare simpla, chiar modesta, iar in interior daca studiezi doar aspectul fizic, palpabil, nu vei observa nimic altceva decat: scaune goale, porti de handbal, panouri de baschet sau fileul de la volei aruncat prin vreun colt. Pe langa asta vei mai descoperi o multime de bannere si panouri publicitare a mai multor firme, sponsori oficiali ai echipelor. Undeva uitat sta si tricolorul, atarnat parca in berna, iar sub el vei vedea un slogan extrem de bun, ba chiar incurajator pentru  sportivi, suporteri, antrenori si banci tehnice: "Fair-play-ul naste simpatii!". Din pacate e din ce in ce mai putin respectat. Un banner al suporterilor Universitatii zace aruncat in tribuna, inert si fara a avea un sens pentru clipa de fata. Un altul atarna greoi si mandru ""U" suntem noi!". Nu lipseste nici omagiul adus Primariei si Consiliului Local Cluj-Napoca dand impresia astfel ca ei chiar sprijina sportul de performanta. 

Wednesday, October 1, 2014

Outfit: College


Au trecut aproape 2 luni, la mine socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, tocmai de aceea nu am mai avut nici timp si nici capacitate de a scrie. Toate astea din cauza unor probleme personale ce mi-au ravasit putin viata. Intre timp totul a intrat pe fagas normal, prin urmare am revenit pe "banda". Am multe povesti ce vreau sa vi le spun, poze sa va arat si lucruri ce vreau sa le dezbatem, prin urmare hai sa-i dam drumul.

Dupa cum deja bine stiti a inceput si facultatea. Si cum toamna se numara bobocii iata ca ma numar si eu printre ei. Da, ati inteles bine sunt si eu anul 1 la facultate. La o facultate la care imi doream de ceva timp sa ajung si la care intr-un final am ajuns. Am trecut prin nenumarate incercari inainte de a ajunge aici. Am luat si decizii bune si decizii mai putin bune, dar intr-un final mi-am gasit adevarata vocatie. Nu vreau sa intru in detalii in legatura cu specializarea pentru ca nu are sens, vreau doar sa va spun ca prin intermediul acestei facultati sper sa invat lucruri care sa am ajute sa interactionez mult mai bine cu voi, cititorii si sa editez articole din ce in ce mai calitative si interesante.



Revenind la oile noastre, recunosc ca m-am decis cu greu cu ce sa ma imbrac in prima zi. Si dat fiind faptul ca temperaturile de afara nu au fost tocmai blande am avut ceva batai de cap. Am ales totul in ultima clipa, in 15 minute am fost imbracata, machiajul a durat vreo 10 minute, iar parul am reusit sa-l aranjez in vreo 5 minute dat fiind faptul ca am optat pentru el asa natural, cu tot cu esecul de bucle pe care il ofera. 

Sunday, August 3, 2014

Outfit: Chica latina, la medicina que quita dolor al corazon



Azi m-am simtit ca o adevarata mujer latina. Nu stiu carui fapt se datoreaza acest lucru, poate e caldura insuportabila de-afara, poate e cocul la baza gatului care dupa cum bine stim e tipic spaniol. Cert e ca atunci cand am decis sa port aceasta tinuta nu m-am inspirat nici o secunda de la traditiile sau tinutele latine. O data realizate pozele si descarcate in laptop am avut o revelatie. I do look a little bit like a latina.

Revenind la haine, rochia e una din preferatele mele, desi e abia a 2 oara cand o port, de vina e dependenta mea pentru cumparaturi, dar despre asta va voi povesti intr-o postare viitoare. Am vrut o tinuta lejera, fluida pentru aceasta duminica torida. Rochia fiind din matase naturala, multumiri mamei mele pentru material, e absolut perfect si ca textura si ca si culoare, chiar si imprimeul imi place. Mi se pare perfecta pentru vara, in contact cu pielea e racoroasa si croiul lejer iti permite sa te misti in voie. Am completat tinuta cu accesorii aurii si sandale comode. Aveam nevoie de o plimbare in care sa ma simt relaxata si comoda, dupa o saptamana plina.

Colindand strazile imi admiram rochia cum straluceste in bataile soarelui si ma simteam ca o mica printesa. V-am spus ca de cand ma stiu mi-am dorit sa fiu printesa?! Mi-au placut mereu rochiile lungi, coafurile elegante, tocurile inalte si tinutele elegante. Desi nu prea cred ca se vede asta in tinutele mele day by day. Optez mai mult pentru comoditate, mai ales in vedere ca nu am sange albastru. Dar din cand in cand mai ies din tiparul obisnuit si aleg ceva total diferit.

Funny fact, am trecut de la a ma simti printesa, la a ma simti chica latina doar privind pozele. Si sincer chiar imi place. Cred ca femeile latine au un aer de mister, apreciez curajul cu care isi pun in evidenta chipul si isi dezgolesc gatul, optand pentru cocuri simple si de efect. Aceasta e dovada ca sunt femei puternice, au incredere in ele si in farmecul lor. Cine i-ar putea rezista unei astfel de femei?! La intrebarea asta nu sunt eu in masura sa dau un raspuns, las barbatii sa-si dea cu parerea.

Saturday, August 2, 2014

Kitchen related: Spaghetti with sausages



Ma regasesc de multe ori ratacind prin bucatarie in cautarea unei noi retete, a unui ingredient diferit, a unui plating deosebit etc. Pedepsiti-ma sau judecati-ma pentru ca refuz sa mananc in oras, dar pentru mine gustul mancarii facute in casa, prospetimea produselor folosite si posibilitatea de a ma juca cu ingredientele e mai importanta decat un check-in la un restaurant fancy si o poza cu mancarea care costa un sfert din salariul pe o luna. Poate exagerez, dar nu ma atrag deloc chestiile de genul, prefer intimitatea bucatariei mele si sa ma laud cu ce am reusit eu sa pregatesc.

De data asta am ales sa fac spaghetti cu carnati de casa, desi varianta originala era cu crenvursti. Nu ma atrage foarte tare ideea lor si nu ii vedeam prea bine in combinatia asta asa ca am decis sa-i inlocuiesc. Mie, si celor ce au mancat alaturi de mine ne-a placut foarte mult rezultatul, atat ca aspect, cat si ca gust. 

Iata si reteta:

- 3 fire carnat de casa
- o punga spaghetti
- o legatura ceapa verde
- 1 catel de usturoi
- busuioc
- 2 rosii intregi sau 250 ml suc de rosii

Taiati carnatul in bucati de 2 cm, introduceti cateva fire de spaghetti prin el, cate doriti. In timpul asta puneti la fiert o oala inalta cu apa, o lingura de ulei(uleiul ajuta pastele sa nu se lipeasca) si putina sare. Cand apa da in clocot, adaugati spaghetti-carnatii si fierbeti timp de 12-15 minute. 



Intre timp pregatim un sos din ceapa verde, usturoi, sos de rosii si busuioc. Taiam ceapa verde rondele si o calim in ulei de masline si putina apa. (Eu adaug apa de fiecare data la ulei, dar daca doriti puteti sa o caliti doar in ulei.) Adaugam catelul de usturoi, rosiile decojite sau sosul de rosii si o lingurita de busuioc. Fierbem timp de 15 minute.


Thursday, July 31, 2014

Outfit: White obsession


Desi vroiam sa fac o postare despre cu totul altceva am ajuns la concluzia ca am nevoie de mai mult timp pentru a o realiza. Vreau sa fie una care sa descrie in detaliul si fara sa omit nimic din frumusetile ce le-am vizitat si pe care abia astept sa vi le prezint. Probabil ca v-ati dat seama deja ca este vorba despre calatorii, despre un loc minunat al acestei tari pe care o apreciem mult prea putin. Lucrez de zor la ea si sper sa fie cat mai curand gata.

Cum spuneam am decis sa postez aceasta tinuta, all white, again. Pentru albul e frumos. Pentru ca albul ma completeaza vara asta. Pentru ca in momentul in care imi construiesc o tinuta primul lucru care imi vine in minte e un item alb. E vara, e cald, e soare si parca totul ma indeamna spre aceasta culoare. Razele soarelui se reflecta intr-un mod total idilic pe pielea bronzata completata de un top simplu alb. Vantul imi mangaie gatul si norii albi pufosi ai unei viitoare ploi danseaza doar pentru mine. Simt ca plutesc deasupra tuturor, simt ca e bine, ca totul capata sens chiar si fara a abuza de multitudinea de culori. E vara, culorile sunt peste tot: gradini, cer, strazi, rauri etc. Am nevoie de o pauza de la asta, de o pauza in care sa ma pot pierde pe strazile nonculorilor si sa las toate celelalte din jur sa ma completeze.

Iar visez, cu ochii deschisi... E amuzant cum realizez de multe ori ca pictez tablouri in minte, tablouri ce niciodata nu le-as putea picta cu atata precizie in viata de zi cu zi. Si-mi place, ma binedispune. Visez pentru a putea sa transform visele in realitate. Si visez, si visez, si visez si lucrez zi dupa zi sa transform visele in realitate. 

Va indemn si pe voi sa visati, sa visati atat cat e nevoie pentru a capata increderea necesara ca visele pot deveni realitate. Never stop dreaming. Cand incetam sa mai visam, incetam sa mai traim. Si cand esti mort, desi inca respiri viata si oportunitatile trec pe langa tine ca trenul prin gara. DREAM! WORK! BUILD!


Monday, July 28, 2014

Outfit: Festival and the perfect week-end


Week-end-ul acesta pentru mine n-a fost numai despre relaxare cum am fost pana acum obisnuita. Am reusit sa fac un mix bun (stiti voi, ca alea ce le ascultam pana in zori de zi intr-un club...de fite sau nu, dupa bunul plac). Sambata seara am fost la un festival, mai bine zis la Zilele Orasului Dej. N-a fost cel mai bun spectacol la care am fost, dar m-am mai mobilizat putin si parca am mai scapat de "spondiloza"(just kidding, Doamne fereste sa am de la varsta asta.) Dar ce-i drept in ultima vreme am fost cam lenesa, comoda, batranicioasa etc. Cred ca incep sa resimt efectele varstei.

Deci, cu chiu cu vai am luat-o pe una din prietenele mele si pe suriora ei mai mica pe care o veti vedea in poze. N-am multi prieteni, dar cei pe care ii am sunt mereu aproape de sufletul meu.  Iar asta mica cu care fac o combinatie letala e mereu sufletul petrecerii pe unde mergem. Are Dia Papadia mea, ca asa o alint eu, un stil al ei ce te inveseleste instant si ai putea sa stai cu orele sa vorbesti cu ea. Poate nu e cea mai frumoasa, slaba sau bogata, dar are lucruri mult mai importante de atat. E genul de persoana care te cucereste din prima, cu carisma ei, cu maimutarelile ce ne caracterizeaza si cu faptul ca se simte bine in pielea ei, chiar daca nu poarta XS. Sunt asa mandra de ea, as vrea sa fie mai multe persoane ca ea, care sa se aprecieze si sa se simta bine cu ele insisi. Daca ar fi cineva cu care pot zice ca as merge oriunde, oricand ar fi ea. Stiu ca nu m-ar lasa balta si ar gasi mereu o solutie sa radem. 

Pe aceasta cale Dia Papadia vreau sa-ti comunic urmatoarele: 
- TE IUBESC pentru ca esti tu insati
- Apreciez atitudinea ta
- Multumesc ca esti prietena mea de strambareala
- Multumesc ca ma accepti asa cu 1 an lumina cum sunt (intelege ea ce vreau sa zic)
- Si as putea continua lista, dar nu mai zic ca ti se urca la cap
- You're my BFF bitchie 

Friday, July 25, 2014

DIY Projects: Sewing & Decorating


Hey,
Acesta e primul meu material din seria D.I.Y. Projects. Imi doream de mult timp sa invat lucruri noi, sa incep sa imi personalizez fiecare coltisor din casa si fiecare bucatica de material. Tanjeam sa pot recicla tot ce de in mod normal as fi aruncat. Si am avut o satisfactie atat de mare cand am vazut ca se poate incat nu as putea sa v-o descriu in cuvinte.

Am inceput cu o documentare intensa pe Pinterest si Google. Am salvat fiecare pagina sau fiecare imagine ce m-a inspirat si care ma putea ajuta in noul proces de creatie. Dupa care am intors casa cu susul in jos pentru a gasi lucruri ce ma pot ajuta in noul meu demers. Si har Domnului am gasit o gramada. Noroc cu prostul, acum bun, obicei de a nu arunca totul fara a sta pe ganduri.



Am gasit doua sticle de iaurt care nici macar nu stiu cum de au ramas in camara, dar cred ca pentru asta ar trebui sa ii multumesc mamei. Asa ca "Multumesc mama, ma surprinzi mereu.". Noroc cu ea ca altfel nu as fi avut pe ce sa-mi chinui talentul. Nu sunt perfecte dupa cum bine vedeti, dar e un pas de inceput bun. Mie personal mi-au inviorat diminetile. Iar in combinatie cu flori de camp sunt o adevarata raza de soare. Biroul meu s-a schimbat total cu costuri minime sau de fapt inexistente. Papadia de pe sticla e din ierbarul meu de pe clasa a 5-a pe care bineinteles ca tot iubita mea mama l-a pastrat. I LOVE HER FOR THAT. Pastreaza mereu amintirile si eu gasesc de fiecare data solutii sa le mentin actuale cum am facut-o si de data asta.  Abia astept sa mai fac cateva mini-vaze, dar pentru asta va trebui sa mai am rabdare pana cand voi avea mai mult timp liber.

Wednesday, July 23, 2014

Outfit: Flower power, rainy hour




Ciudata vreme pentru luna iulie, a plouat toata noaptea, torential, la fel cum a facut-o deja de prea multe ori luna asta. Imi place ploaia, dar parca prea isi face de cap in ultima vreme. Iar cand se opreste, temperaturile de afara devin insuportabile. Tot ce poti sa-ti doresti in aceasta perioada e sa stai, sa citesti o carte buna si sa te bucuri de liniste si relaxare. Eu una asta am de gand sa fac. Am atatea planuri de facut si de dus la bun sfarsit incat parca vremea de afara tine cu mine in privinta asta.

Chiar in momentul asta in care va scriu, am langa mine "Fratii Karamazov" si intentionez sa o citesc pentru a doua oara.  Simt ca inca sunt lucruri pe care nu le-am descoperit si inteles suficient din aceasta carte. Mi se intampla destul de des sa recitesc aceiasi carte, din dorinta de a patrunde in profunzimea ei, de a ma transpune in pielea autorului si a personajelor. 

La fel mi se intampla si in viata de zi cu zi. Incerc sa inteleg fiecare persoana in parte. Sa-i studiez reactiile. Sa-i ascult parerile. Sa fiu pret de cateva clipe acea persoana. Uneori imi reuseste, alteori nu. Dar mai bine sa esuez in incercarea de a intelege pe cineva, decat sa pornesc de la premisa de a nu intelege si de a nici nu-mi dori asta.  Cu totii avem reactii si iesiri datorate unor fapte si circumstante mai mult sau mai putin atenuante. Dar prea putini stam sa analizam aceste circumstante. Eu personal cred intr-o lume mai buna, in care intelegerea sa fie pe primul loc inaintea unei pareri preconcepute. 

"Before you judge my life, my past or my character, walk in my shoes, walk the path I have traveled, live my sorrow, my doubts, my fear, my pain and my laughter. Remember everyone has a story." 



Tuesday, July 22, 2014

Beauty: Homemade face care


Homemade skin care

BE YOUR OWN KIND OF BEAUTIFUL AT YOUR OWN BEAUTY CARE SPOT!!!


Hey girls,

Azi va voi vorbi despre modul in care sa va ingrijiti tenul, despre tratamentele naturiste ce le-am testat pe propria piele si cat de usor si ieftin putem sa avem o fata curata si ingrijita fara sume imense investite in produse sau tratamente cosmetice la salon. Toate ingredientele retetelor de mai jos sunt sigura ca le aveti fiecare dintre voi acasa. 

1. In primul rand niciodata ( si stiu ca ati auzit asta de nenumarate ori) nu va puneti niciodata la culcare fara sa va demachiati. Daca sunteti obosite si nu aveti chef de rutina obisnuita a fetei, tineti mereu langa pat un pachet de servetele umede cu care sa va curatati tenul de machiaj si de impuritatile acumulate de-alungul zilei.

2. O data sau de doua ori pe saptamana dupa ce va curatati tenul in prealabil, folositi o portocala pentru a-l hidrata si revigora. Taiati portocala in doua si masati tenul timp de 5-10 minute. Lasati apoi sa actioneze timp de alte 5-10 minute. Clatiti mai apoi cu apa rece si aplicati o crema hidratanta. Portocalele sunt foarte bune in tratamentul acneei pentru ca sunt astrigente, curata si distrug infectiile pielii.

3. Un alt pas in rutina fetei este exfolierea. Fie ca alegeti un produs homemade sau alegeti sa cumparati unul, exfolierea e absolut necesar o data pe saptamana. Eu folosesc faina de malai pentru asta si chiar imi place extrem de mult rezultatul, imi simt pielea mai curata si moale.

Monday, July 21, 2014

Outfit: 25 and counting


Hey girls, 
I'm getting older! A trecut mai bine de o luna de la ziua mea, am ajuns la 25 de ani frumosi si pot spune cu mana pe inima ca ma simt exact ca la 12 ani, nici vorba sa-mi fie frica de procesul de imbatranire. Marea majoritatea a prietenelor mele au intrat in panica si au inceput deja lupta cu ridurile, cearcanele, kilogramele in plus si toate nebuniile ce le mai trec prin cap acum ca "au o varsta". Ei bine, eu ma consider o norocoasa. Pentru mine varsta e doar un numar, nu-mi schimba nici starea de spirit, nici prioritatile si cu siguranta pot sa zic ca sunt o norocoasa si din punct de vedere fizic. Sa nu credeti ca eu am scapat de kilogramele in plus, doar ca la mine s-au pus exact acolo unde trebuie si nu sunt deranjante. Primele riduri de expresie au aparut acum vreo doi ani deja, dar nici asta nu e o problema. Ma bucur de ele, sunt de parere ca asta ma fac umana, femeie. Fiecare rid de pe chipul meu are o poveste si e dovada vie ca am trait totul la intensitate maxima, ca mi-am  pus sufletul mai presus de ambalaj.

Wednesday, July 16, 2014

Beauty: Hair changes while I grow up - part I


Hello there,
Azi m-am gandit ca ar fi interesant sa vorbim despre schimbarea culorii parului. De-a lungul anilor am incercat cam tot ce-a fost posibil in materie de nuante, dar niciodata nu am fost blonda. Nici la propriu, nici la figurat :)). Insa, vara aceasta mi-am dorit ceva nou. Am vrut o schimbare majora. Am decis ca blondul e alegerea perfecta. Stiam ca o data devenita blonda intreaga mea garderoba va avea un aer nou si intreaga mea stare va fi diferita. Si nu m-am inselat.

Wednesday, July 9, 2014

Outfit: After the rain there's always sunshine


Azi ploua... iar... si Doamne ce-mi mai plac ploile de vara. Mirosul pamantului fierbinte astamparat de stropii mari ai ploi mi se pare cel mai imbietor parfum. Chiar oare de ce nu s-a gandit nimeni sa faca un parfum cu miros de ploaie?! :))) As fi prima care l-ar cumpara.
Ma uit pe geam cum se lovesc picaturile cu nervozitate, iar vantul sta sa mature tot din cale si totusi nu mi-e teama. Imi plac furtunile, mi se par ca seamana cu sufletele oamenilor raniti, consumati de propriile esecuri si gata sa distruga tot in calea lor.

Monday, July 7, 2014

Kitchen related: Mint&raspberry delight


Imi plac experimentele, sa ma pierd ore intregi in bucatarie incercand noi si noi retete, inovand, descoperind. Am descoperit pasiunea asta in primul an de facultate, acum aproape 6 ani. Am fost nevoita sa invat sa gatesc si sa ma autogospodaresc. Imi place cum suna cuvantul asta "autogospodaresc", mi se pare amuzant. Primele mele incercari n-au fost dintre cele mai reusite, dar nu pot zice nici c-au fost un esec total. Pe vremea aia faceam mancaruri basic in bucataria oricaruia: supa de taietei, piure de cartofi, pilaf de orez si chestii cat mai simple. Imi amintesc ca in anul acela mi-am petrecut sarbatorile acasa, la tara. Practic atunci am invatat cu adevarat arta bucatariei. Mama mea mi-a dat ocazia de a face toate prajiturile pentru masa de Craciun si de a incerca sa gatesc pui la cuptor cu portocale. Si culmea mi-a si iesit. Eram stresata, aveam emotii pentru ca stiam ca trebuia sa ma ridic la nivelul asteptarilor, mama fiind o adevarata artista in bucatarie. Am luat retetele si am urmat pas cu pas tot ce scria acolo. Nu era asa greu. Si a inceput sa-mi placa. Mai ales ca fiind o impatita a dulciurilor era o mandrie sa reusesc sa fac toate acele prajituri delicioase ce imi gadilau papilele gustative de fiecare sarbatoare, onomastica, zi de nastere etc. M-a prins rau mania gatitului si mai ales cea a deserturilor. Motiv pentru care nu exista week-end in care sa nu fac prajituri, tarte, clatite etc. De fiecare data altceva pentru ca-mi place sa descopar arome noi si sa ma autodepasesc. Am capatat obiceiul asta in anii mei de baschet si cred ca e un lucru pozitiv, dar despre asta o sa povestesc cu alta ocazie.

Wednesday, June 25, 2014

Outfit: Story of the end of June



O zi perfecta pentru a lenevi in pat si scrie ... cam asa incepe o zi ploioasa de iunie cand temperaturile de afara nu iti permit sa faci prea multe alte lucruri si tu ai un chef nebun sa visezi. De cateva zile am o stare asa "nebuna" de visare, de frumos, de bunatate. Poate ca se datoreaza lucrurilor marunte si frumoase ce mi se intampla sau poate sunt doar eu, aceiasi optimista convinsa cu mici caderi emotionale, dar care revin intotdeauna la radacini. In pofida aparentelor superficiale, sunt o romantica incurabila, o naiva ce inca mai crede in povesti nemuritoare, in promisiuni duse la bun sfarsit si in bunatatea umana. Intr-o lume "bolnava" ca cea care traim insa, e mai bine sa par o superficiala realista, decat o visatoare cu ochii deschisi. Dumnezeu mi-e martor de cate ori am pierdut lasandu-mi sa iasa la iveala adevaratul "eu" in fata unor oameni care nu meritau niciodata sa deschida portile sufletului meu. Dar azi am chef de mine, azi am chef sa las deoparte masca ce o port la fel ca fiecare dintre voi zilnic. Si toti o facem cu un motiv, bun sau rau, dar avem un motiv sa ne ferim, sa ne ascundem printre sute si mii de alte masti pentru ca astfel sa putem si noi face parte din teatrul numit viata.





So, back on Earth... Am mai multe postari pregatite pentru voi, dar azi dupa ce mi-am facut "rondul" rasfoind blogurile preferate m-am decis sa vi-o prezint pe cea mai recenta. Mai exact tinuta ce am purtat-o ieri. Am dezvoltat o pasiune pentru camasile albe, lejere, simple. Mi se par o piesa basic cu posibilitati nelimitate de combinare.

Thursday, June 19, 2014

Outfit&Comeback: White it's my favourite combination

Ma intorc mereu de unde am plecat si asta pentru ca o iubire adevarata nu moare niciodata oricat ai evita-o si ai fugi de ea. Asa si eu cu scrisul si blogging-ul. Iau pauze lungi si dese desi imi promit de fiecare data ca nu o voi mai face. Sper de data asta sa castig pariul cu mine insami si sa reusesc sa scriu si postez lucruri utile atat pentru mine, cat si pentru ceilalti. Am adunat atat de multe materiale, atat de multa informatie de-a lungul timpului si cred cu putere ca a venit momentul sa o impartasesc si cu ceilalti.

Mi-a fost dor sa scriu, mi-a fost dor de fericirea ce se naste in sufletul meu de fiecare data cand pun mana pe un pix si o hartie sau pe un laptop. Desi intre noi fie vorba prefer varianta clasica, a randurilor asternute pe o coala alba, neatinsa de tehnologia asta ce ne invadeaza in fiecare zi tot mai mult vietile, dar fara de care n-am putea trai. Si iata-ma din nou aici, la proiectul meu de suflet, locul in care gandurile zboara in tandem cu randurile si bucuriile sau tristetile mele le pot impartasi cu voi. Stiu ca sunt oameni carora le va fi util tot ce voi scrie, le fel cum vor fi si o haita intreaga ce ma vor contesta, dar nimeni nu-mi poate lua dorinta acerba de a scrie, de a evolua cu fiecare rand, cu fiecare comentariu al vostru si cu tot ceea ce ma inconjoara.
As putea scrie multe scuze legate de lipsa mea, dar nu vreau sa o mai fac, le veti descoperi pe rand in fiecare postare. Am pregatite o multime de materiale ce abia asteapta sa-si scoata capul la lumina. Pentru ca desi nu am mai postat, asta nu inseamna ca nu am scris, ca nu am invatat sau ca nu m-am dezvoltat: ca om, ca femeie, ca blogger etc.


Tu ce simti cand te gandesti la alb? Ce iti inspira? Ce trairi trezeste in tine?