Wednesday, June 25, 2014

Outfit: Story of the end of June



O zi perfecta pentru a lenevi in pat si scrie ... cam asa incepe o zi ploioasa de iunie cand temperaturile de afara nu iti permit sa faci prea multe alte lucruri si tu ai un chef nebun sa visezi. De cateva zile am o stare asa "nebuna" de visare, de frumos, de bunatate. Poate ca se datoreaza lucrurilor marunte si frumoase ce mi se intampla sau poate sunt doar eu, aceiasi optimista convinsa cu mici caderi emotionale, dar care revin intotdeauna la radacini. In pofida aparentelor superficiale, sunt o romantica incurabila, o naiva ce inca mai crede in povesti nemuritoare, in promisiuni duse la bun sfarsit si in bunatatea umana. Intr-o lume "bolnava" ca cea care traim insa, e mai bine sa par o superficiala realista, decat o visatoare cu ochii deschisi. Dumnezeu mi-e martor de cate ori am pierdut lasandu-mi sa iasa la iveala adevaratul "eu" in fata unor oameni care nu meritau niciodata sa deschida portile sufletului meu. Dar azi am chef de mine, azi am chef sa las deoparte masca ce o port la fel ca fiecare dintre voi zilnic. Si toti o facem cu un motiv, bun sau rau, dar avem un motiv sa ne ferim, sa ne ascundem printre sute si mii de alte masti pentru ca astfel sa putem si noi face parte din teatrul numit viata.





So, back on Earth... Am mai multe postari pregatite pentru voi, dar azi dupa ce mi-am facut "rondul" rasfoind blogurile preferate m-am decis sa vi-o prezint pe cea mai recenta. Mai exact tinuta ce am purtat-o ieri. Am dezvoltat o pasiune pentru camasile albe, lejere, simple. Mi se par o piesa basic cu posibilitati nelimitate de combinare.

Thursday, June 19, 2014

Outfit&Comeback: White it's my favourite combination

Ma intorc mereu de unde am plecat si asta pentru ca o iubire adevarata nu moare niciodata oricat ai evita-o si ai fugi de ea. Asa si eu cu scrisul si blogging-ul. Iau pauze lungi si dese desi imi promit de fiecare data ca nu o voi mai face. Sper de data asta sa castig pariul cu mine insami si sa reusesc sa scriu si postez lucruri utile atat pentru mine, cat si pentru ceilalti. Am adunat atat de multe materiale, atat de multa informatie de-a lungul timpului si cred cu putere ca a venit momentul sa o impartasesc si cu ceilalti.

Mi-a fost dor sa scriu, mi-a fost dor de fericirea ce se naste in sufletul meu de fiecare data cand pun mana pe un pix si o hartie sau pe un laptop. Desi intre noi fie vorba prefer varianta clasica, a randurilor asternute pe o coala alba, neatinsa de tehnologia asta ce ne invadeaza in fiecare zi tot mai mult vietile, dar fara de care n-am putea trai. Si iata-ma din nou aici, la proiectul meu de suflet, locul in care gandurile zboara in tandem cu randurile si bucuriile sau tristetile mele le pot impartasi cu voi. Stiu ca sunt oameni carora le va fi util tot ce voi scrie, le fel cum vor fi si o haita intreaga ce ma vor contesta, dar nimeni nu-mi poate lua dorinta acerba de a scrie, de a evolua cu fiecare rand, cu fiecare comentariu al vostru si cu tot ceea ce ma inconjoara.
As putea scrie multe scuze legate de lipsa mea, dar nu vreau sa o mai fac, le veti descoperi pe rand in fiecare postare. Am pregatite o multime de materiale ce abia asteapta sa-si scoata capul la lumina. Pentru ca desi nu am mai postat, asta nu inseamna ca nu am scris, ca nu am invatat sau ca nu m-am dezvoltat: ca om, ca femeie, ca blogger etc.


Tu ce simti cand te gandesti la alb? Ce iti inspira? Ce trairi trezeste in tine?